Gheorghe Rasovszky, portret in vorbe si multimedia

O mare figura de pustnic citadin si citadinizat umbla prin Bucuresti si pe aiurea, pescuieste utopic si nu vrea in ruptul capului sa elibereze captura.

Captura video. Semneaza Art Autor la TVR Cultural si picturi ciudate cu numele lui. La fiecare expozitie – si are multe – scrie un text. Original si, cica, explicativ.

Explicativ este, daca si numai daca te poti elibera - la lectura - de ipocrizie, snobism si adularea de sine. Incercati?

Artistul are radacini bine înfipte în Tara de Sus. Este cotat si premiat ca unul dintre cei mai buni scenografi si creatori de multi media. In statutul de artist contemporan crede, arde si îl defineste:

„La prima vedere artistul contemporan pare a fi un favorizat al speciei umane. Ceea ce nu negam (nu negam nimic) fiindca si la a doua si la a treia si la a 365-a radiografie concluzia nu poate fi decât una singura, artistul vizual contemporan este un favorizat al speciei amintite în comparatie (sa zicem) cu artistul indie, hardcore, emo, neopunk sau triphop (mai potolit) care tinteste un grup mai putin restrans (sa zicem un stadion de fani cu intimitatea periclitata) în schimbul unor creante seminificative.

Oricum, am vrea sa fim în locul lor (al fanilor si al Muzicienilor) si suntem la urma urmei sau mai exact am dori sa fim din tot sufletul desi intimitatea in general, nu ne intereseaza, catusi de putin. Dar în particular nu putem nega (nu negam nimic, cum spuneam) faptul ca imixtiunea noastra în intimitatea speciei este intentionata si masiva, ceea ce poate fi un automatism genetic preluat de la artistii traditionalisti fatalmente artefactizati (dar sa nu insistam).

Este vorba aici despre fuziune si fuziuni (nu are sens sa negam), firme, management, holdinguri, institutii de binefacere, societati comerciale, retrocedari, autolevels, budha bar, Blur, Radiohead, agricultura si nu în ultimul rand de autocunoastere.

Ceea ce la prima vedere pare a fi un punct de plecare pe un drum fara intoarcere”.
Portret de artist in autovorbe „Ca un gentleman cu creasta de mohican consum cantitati de hrana rezonabile, combin pasagii muzicale indragite cu loess-ul spiritual al etapelor de fotbal.

In orele de studiu imi formulez un mod de-a fi si inchid usa (subliniez ca tehnica in care lucrez e simpla), imi pun halatul, pup fiintele din patul conjugal si dominat de un sentiment mecanic, cobor tiptil in subsolul bine inundat. Imi instalez scaunelul, termosul etcetera.

Undeva in abisul subsolului exista o teava groasa, un fel de conducta cu o gaura zdravana prin care curge o apa neagra.

Privirea imi este fixata spre gaura cu pricina. La un moment dat, prin suvoiul care curge din gaura se vad spinarile unor pesti marisori. „Au bagat stiuci” sopteste un pescar batran aflat ceva mai incolo si incepe sa pescuiasca.

In cateva minute, de obicei, cand in oras se aprind primele lumini, ma ridic aproape fosforescent, aprope apatic, aproape solemn si ma intorc la suprafata”.

---